sexul contează

Nu ești tu de vină, ci eu! Și nu este doar o scuză penibilă.

Nu am fost de la bun început pregătită de o relație, cu atât mai puțin de una cu tine. Tu nu erai ce îmi doream. Nu erai pe aceeași lungime de undă cu mine, nu în pat. Frustrările s-au acumulat. Și râul meu de supărări a ieșit din matca discuțiilor pe tema asta, revărsându-se. O inundație de goliciune, mai mult sufletească decât fizică a pus stăpânire pe mine.

Nu m-a încântat niciodată poziția clasică. Nu cred că o fată ar trebui pur și simplu să stea pe spate. Așa nu va reuși (aproape) niciodată nimic. Dar tu altfel nu prea puteai. Erai prea emoționat. Și nu știu de ce. Ai un corp (de) invidiat, te duce capul, ești tot ce ar putea să vrea o fată normală. Și totuși tu ai ales-o pe cea mai terminată, care te termina și pe tine, cu trecutul ei plin de băieți care mai de care mai virili, inteligenți, arătoși, doriți, nemernici care s-au lăsat așteptați, idioți care au forțat nota, tâmpiți care, ca tine, nu știau să se valoreze.

E drept, între timp te-ai schimbat. Dar eu nu fac bine față schimbărilor. Și n-am putut să mă adaptez corespunzător schimbărilor tale în bine. Îmi plăcea cum era, cum eram. Nu-mi place sexul clasic, și nu trebuia să ajungem așa devreme în punctul mort, în punctul în care să știu exact, dinainte să începem, care va fi decursul faptelor.

Acum că mă opresc pentru o chilă și mă gândesc mai bine, poate chiar ești tu....

Curat-murdar!

Întotdeauna mi-a plăcut să cred că bărbații, după ce își pun verigheta pe deget și mai ales după ce au primul copil, se schimbă...în bine. Se naște, de fapt iese la iveală, acel sentiment de casă, de siguranță, de familie, acel sentiment ce te face extrem de mulțumit de ceea ce ai realizat până atunci și de faptul că tot ceea ce vei face mai departe, vei face nu numai pentru tine, ci pentru familia ta. Știam că lucrurile nu stau chiar așa, dar îmi plăcea să cred în asta, să cred în conceptul de familie...până când m-am trezit că ieșeam cu un bărbat însurat și cu copil! Inițial nu am știut...la cum se comporta, nici nu am bănuit. Apoi, am aflat, după 3 săptămâni mai exact. Am fost reticentă și dezgustată de mine. O zi, două, trei..și cam atât.

o seară normală de luni

Ar fii trebuie să te faci bucătar! Sau măcar brutar.
Pentru că știi să-mi frămânți sânii și fesele, pentru că știi exact ce și cât trebuie. Cunoști perfect etapele și îți place să mă coci la foc mic.
Îmi place să te împing pe scaun, gol și să mă uit la tine. Îmi place când simt că dețin puterea. Apoi mă năpustesc asupra ta, te las să mă atingi, te las încet încet să preiei conducerea. Îți plimbi mâinile pe spatele meu apoi, uneori mai ușor, alteori mai tare, mă lovești. Și de fiecare dată scot un sunet care-mi trădează surprinderea, deși nimic nu este nou.
Ne ieșim din ritm pentru că pur și simplu nu mai putem urma o cadență normală, ne oprim doar pentru o gură de apă că saliva trebuie să nu o irosim.
Inevitabil, o mână mă prinde de fund iar cealaltă de gât. Una îmi controlează mișcările, cealaltă respirația. Încep să amețesc și să vreau să trăiesc, să te simt și pe tine trăind în mine.
Nu mai rezist mult, și mă opresc. Am nevoie de aer, de apă.
Mă atunci în pat, pe burtă, și te trântești peste mine. Tocmai am avut un orgasm și știi cât de mult mă chinuie să continui să mă atingi. Și îți place. Te urci pe mine de parcă aș fii o iapă nărăvașă. Și după puțin timp mă îmblânzești. Te arunc pe spate și mă urc peste tine, te privesc în ochi și te ascult.... te ascult cum îmi ceri să fac una sau alta. Apoi te reduc la tăcere, cum numai eu știu, și mă muști pentru că eu îți cer. E rândul meu să cer, să vorbesc.

Nu contează cât timp a trecut, că a doua zi ne trezim devreme. Contează doar că adormim cu zâmbetul (ușor malefic) de om satisfăcut pe chip. Și ne trezim puri și dornici de o nouă zi, pentru că doar așa o să vină o nouă noapte!

tânără și liberă

Sunt liberă, dar mă simt închisă într-un corp care, deși vrea să se vândă, nu se simte în stare să facă asta.

Sunt tânără, dar mă simt îmbătrânită de faptul că nu pot să mă culc cu cine vreau, unde vreau, când vreau.

Aș vrea să pot fi curva care mă cred, aș vrea să nu am remușcări și să-l pot înșela, aș vrea să simt din nou cum este să trăiesc, cum este să flirtez, cum este să sărut un necunoscut în club, să beau shoturi de tequila fără oprire și apoi să plec acasă, singură pentru că mie îmi place ca el să creadă că sunt amețită, nu îmi place să și fiu când fac sex - vreau să fiu conștientă, să pot să fac tot ce vreau, cu cap, să se gândească la mine data viitoare când este cu alta în pat.

Aș vrea să mă pot culca cu ea, cu ele, cu ei. Vreau să încerc lucruri, dar nu vreau cu persoane cunoscute, că s-ar duce dracului tot, vreau cu cineva străin, dar totuși lipsa de încredere mă oprește.

Vreau să iau avionul către o anume destinație, unde totul este permis, ba chiar recomandat.

FACT

febra și chiloții

Doar pentru că mă plictisesc și pentru că răceala asta mă ține în pat - degeaba - mi-am adus aminte că port o anume pereche de chiloți.

Albi, cu dantelă în partea din față, cu câte două barete în fiecare parte. Și care s-au rupt când am fost la M. acasă pentru prima și ultima dată. Nu că n-aș fi vrut să mai merg pe acolo și a doua dată, pentru că era foarte bine poziționat apartamentul și stilat, dar pentru că între mine și el nu s-a întâmplat nimic. A lady never kisses and tells, and a hoe who doesn't get fucked never goes back to the guy.
Care a fost de fapt problema lui? Încă mă întreb. Era dimineață (seara l-am iertat, după cât băusem era normal să fie obosit iar eu numai chef să plec dis de dimineață n-aveam) și m-am trezit. L-am trezit și pe el și m-am dus în bucătărie și m-am servit cu o portocală - mereu avea portocale. Când m-am întors m-a surprins. Puternic, ne-epilat, foarte viril, pasionat și pasional... dar nu a reușit să-și pună prezervativul. Cred că și eu i-am cam tăiat elanul când i-am cerut să folosească unul, dar era normal.

Am mai stat un pic, m-am îmbrăcat, m-am dus în bucătărie și mi-am luat o portocală și am plecat.
L-am văzut pe M. cam 2 ani mai târziu. Și azi am luat chiloții ăstia pe mine, pentru că eu încă îi mai țin pe cei care îmi amintesc de ei. Cum ar fi cei negrii, tot de dantela, de care voi vorbi altă dată.

nu dorm

nu mai pot să dorm noaptea. nu pot să dorm când tu dormi liniștit lângă mine, când știu că nu suntem, de la o vreme, pe aceeași undă.
sunt geloasă pe ceea ce ai tu, pe ceea ce nu poți să împarți cu mine.
e ok să n-ai chef azi, nici ieri nu ai avut, dar îmi spui că mâine...
nu vreau să ajung să-mi fac programare pentru ceea ce mi se cuvine, nu mi se pare normal să sufăr eu pentru oboseala ta, pentru activitățile tale extra-curiculare.
nu-i ok așa... și nu-i ok că mă respingi și mai tare când îți explic că am nevoi... că am nevoie de tine!
tu dormi, probabil iritat ușor de sunetul tastelor. ferice de tine, eu nu pot să dorm....